surugiu

română

Etimologie

Din turcă sürücü.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului surugiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surugiu	surugii
Articulat	surugiul	surugiii
Genitiv-Dativ	surugiului	surugiilor
Vocativ	surugiule	surugiilor

1. vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești.
2. (pop.; art.) numele unei constelații din emisfera boreală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online