surugiu
română
Etimologie
Din turcă sürücü.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului surugiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | surugiu | surugii |
| Articulat | surugiul | surugiii |
| Genitiv-Dativ | surugiului | surugiilor |
| Vocativ | surugiule | surugiilor |
- vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești.
- (pop.; art.) numele unei constelații din emisfera boreală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online