tăgârțare

română

Etimologie

Din tăgârța.

Pronunție

• AFI: /tə.gɨr'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tăgârțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăgârțare	tăgârțări
Articulat	tăgârțarea	tăgârțările
Genitiv-Dativ	tăgârțării	tăgârțărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tăgârța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri