tărcătură

română

Etimologie

Din a tărca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /tər.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tărcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărcătură	tărcături
Articulat	tărcătura	tărcăturile
Genitiv-Dativ	tărcăturii	tărcăturilor
Vocativ	tărcătură	tărcăturilor

1. (reg.) combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online