împestrițătură

română

Etimologie

Din a (se) împestrița + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pes.tri.ʦə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului împestrițătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împestrițătură	împestrițături
Articulat	împestrițătura	împestrițăturile
Genitiv-Dativ	împestrițăturii	împestrițăturilor
Vocativ	împestrițătură	împestrițăturilor

1. amestecătură de culori, (p.ext.) de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online