tăvăleală

română

Etimologie

Din a tăvăli + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /tə.və'le̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăvăleală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăvăleală	tăvăleli
Articulat	tăvăleala	tăvălelile
Genitiv-Dativ	tăvălelii	tăvălelilor
Vocativ	tăvăleală	tăvălelilor

1. bătaie, trânteală; rostogolire.

Expresii

• (fig.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online