tăvăli

română

Etimologie

Din slavă (veche) valiti.

Pronunție

• AFI: /tə.və'li/

Verb

Conjugarea verbului tăvăli
Infinitiv	a tăvăli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tăvălesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tăvălească
Participiu	tăvălit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc.
2. (v.tranz.) a bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos.
3. (v.tranz. și refl.) a (se) murdări, a (se) mânji.
4. (v.tranz.) a culca la pământ iarba, cerealele, florile etc.

Cuvinte derivate

• tăvală
• tăvăleală
• tăvălire
• tăvălitură
• tăvălug

Expresii

• (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alvița

Referințe

• DEX '98 via DEX online