tailer

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) tail („a urmări”) +‎ -er.

Pronunție

• AFI: /ˈteɪlə(ɹ)/

Substantiv

tailer, pl. tailers

1. urmăritor; (spec.) anchetator
2. (mar.) lucrător pe un iaht responsabil pentru ridicarea velei
3. (spec.) fel de laț folosit la pescuit

Cuvinte apropiate

• tail

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary