ticăloșie

română

Etimologie

Din ticălos + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ti.kə.loˈʃi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ticăloșie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ticăloșie	ticăloșii
Articulat	ticăloșia	ticăloșiile
Genitiv-Dativ	ticăloșiei	ticăloșiilor
Vocativ	ticăloșie	ticăloșiilor

1. stare de decădere morală; (p.ext.) faptă comisă de un om ticălos, faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie.
2. (înv.) mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online