tihnire

română

Etimologie

Din tihni.

Pronunție

• AFI: /tih'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tihnire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tihnire	tihniri
Articulat	tihnirea	tihnirile
Genitiv-Dativ	tihnirii	tihnirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tihni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri