tihni

română

Variante

• ticni

Etimologie

Din slavă (veche) tihnonti.

Pronunție

• AFI: /tihˈni/

Verb

Conjugarea verbului tihni
Infinitiv	a tihni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tihnească
Participiu	tihnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a se bucura (în liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva.

Cuvinte derivate

• tihneală
• tihnire
• tihnit
• tihnă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tihni.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tihni.

Referințe

• DEX '98 via DEX online