tirs
Etimologie
Din franceză thyrse.
Pronunție
- AFI: /tirs/
Substantiv
Declinarea substantivului tirs | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tirs | tirsuri |
Articulat | tirsul | tirsurile |
Genitiv-Dativ | tirsului | tirsurilor |
Vocativ | tirsule | tirsurilor |
- toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau.
- inflorescență în formă de con de brad.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online