toiag
română
Etimologie
Din slavă (veche) tojagŭ, tojaga.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului toiag | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | toiag | toiege |
| Articulat | toiagul | toiegele |
| Genitiv-Dativ | toiagului | toiegelor |
| Vocativ | toiagule | toiegelor |
- băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra.
- (fig.) sprijin, ajutor, reazem.
- lovitură dată cu toiagul.
- un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități.
- (pop.) lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului.
- (la pl. art.) numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online