toiag

română

Etimologie

Din slavă (veche) tojagŭ, tojaga.

Pronunție

• AFI: /toˈjag/

Substantiv

Declinarea substantivului toiag
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toiag	toiege
Articulat	toiagul	toiegele
Genitiv-Dativ	toiagului	toiegelor
Vocativ	toiagule	toiegelor

1. băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra.
2. (fig.) sprijin, ajutor, reazem.
3. lovitură dată cu toiagul.
4. un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități.
5. (pop.) lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului.
6. (la pl. art.) numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion.

Cuvinte derivate

• toiegel

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online