tivitură

română

Etimologie

Din a tivi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ti.vi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tivitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tivitură	tivituri
Articulat	tivitura	tiviturile
Genitiv-Dativ	tiviturii	tiviturilor
Vocativ	tivitură	tiviturilor

1. tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv.
2. fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online