toarce
română
Etimologie
Din latină torquere.
Pronunție
- AFI: /'to̯ar.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului toarce | |
| Infinitiv | a toarce |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
torc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să toarcă |
| Participiu | tors |
| Conjugare | III |
- a transforma în fire (cu ajutorul fusului).
- a scoate un sforăit ușor și prelung asemănător cu sfârâitul fusului.
- (înv.) a vira, a schimba direcția.
Expresii
- A-și toarce pe limbă = a se gândi bine înainte de a vorbi.
Traduceri
Traduceri