Etimologie

Din latină torquere.

Pronunție

  • AFI: /'to̯ar.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
toarce
Infinitiv a toarce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să toarcă
Participiu tors
Conjugare III
  1. a transforma în fire (cu ajutorul fusului).
  2. a scoate un sforăit ușor și prelung asemănător cu sfârâitul fusului.
  3. (înv.) a vira, a schimba direcția.

Expresii

  • A-și toarce pe limbă = a se gândi bine înainte de a vorbi.


Traduceri