fus
Etimologie
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului fus | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fus | fusuri |
| Articulat | fusul | fusurile |
| Genitiv-Dativ | fusului | fusurilor |
| Vocativ | fusule | fusurilor |
- unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui bețișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într-o rotiță.
- organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul.
- nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul.
- nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie.
- porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier.
- trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi.
- parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază și capitel.
- corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Fuss.
Pronunție
Substantiv
Referințe
- DEX '98 via DEX online