trâmbițare

română

Etimologie

Din trâmbița.

Pronunție

• AFI: /trɨm.bi'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului trâmbițare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trâmbițare	trâmbițări
Articulat	trâmbițarea	trâmbițările
Genitiv-Dativ	trâmbițării	trâmbițărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri