trâmbița

română

Etimologie

Din trâmbiță.

Pronunție

• AFI: /trɨm.bi'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului trâmbița
Infinitiv	a trâmbița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trâmbițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trâmbițeze
Participiu	trâmbițat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a cânta, a suna din trâmbiță.
2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba.

Cuvinte derivate

• trâmbițare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online