trântitură

română

Etimologie

Din a trânti + sufixul -itură.

Pronunție

• AFI: /trɨn.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului trântitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântitură	trântituri
Articulat	trântitura	trântiturile
Genitiv-Dativ	trântiturii	trântiturilor
Vocativ	trântitură	trântiturilor

1. trântă, trânteală, izbitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online