trântă

română

Etimologie

Din a trânti (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'trɨn.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului trântă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântă	trânte
Articulat	trânta	trântele
Genitiv-Dativ	trântei	trântelor
Vocativ	trântă	trântelor

1. luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online