trăncănire
română
Etimologie
Din trăncăni.
Pronunție
- AFI: /trən.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trăncănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trăncănire | trăncăniri |
| Articulat | trăncănirea | trăncănirile |
| Genitiv-Dativ | trăncănirii | trăncănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri