tramă

română

Etimologie

Din franceză trame < latină trama.

Pronunție

• AFI: /'tra.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului tramă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tramă	trame
Articulat	trama	tramele
Genitiv-Dativ	tramei	tramelor
Vocativ	tramă	tramelor

1. fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături.
2. (fig.) intrigă a unei opere literare.
3. (fig.) (livr.) plan ascuns, intrigă, complot.

Cuvinte derivate

• destrăma

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armat
• ramat
• ratam

Referințe

• DEX '98 via DEX online