tramă
română
Etimologie
Din franceză trame < latină trama.
Pronunție
- AFI: /'tra.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tramă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tramă | trame |
| Articulat | trama | tramele |
| Genitiv-Dativ | tramei | tramelor |
| Vocativ | tramă | tramelor |
- fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături.
- (fig.) intrigă a unei opere literare.
- (fig.) (livr.) plan ascuns, intrigă, complot.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online