tramonto

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul tramontare.

Pronunție

• AFI: /tra'monto/

Substantiv

tramonto m., tramonti pl.

1. apus, asfințit, crepuscul

   Dall'alba al tramonto.

2. apus (de soare, de lună)

   Tramonto della luna.

3. (fig.) declin, decădere, dispariție

   I conquistadores spagnoli segnarono il tramonto delle civiltà precolombiane in Sudamerica.

Cuvinte apropiate

• intramontabile
• tramontare
• tramontana

Vezi și

• alba
• crepuscolo
• imbrunire

Etimologie

Derivat regresiv din tramontare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru tramontare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario