apus
Vezi și : Apus |
Etimologie
Din verbul a apune.
Pronunție
- AFI: /aˈpus/
Substantiv
Declinarea substantivului apus | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | apus | apusuri |
Articulat | apusul | apusurile |
Genitiv-Dativ | apusului | apusurilor |
Vocativ | ' | ' |
- trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune.
- Apusul soarelui.
- unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; (p. ext.) loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal.
- timp al zilei când apune soarele.
- (fig.) declin, decădere, dispariție.
Sinonime
- 1: asfințire, asfințit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere
- 2: vest, occident
- 3: asfințit
- 4: decădere, declin, regres
Antonime
- 1: răsărit
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
timpul zilei când apune Soarele
Adjectiv
Declinarea adjectivului apus | ||
Singular | Plural | |
Masculin | apus | apuși |
Feminin | apusă | apuse |
Neutru | apus | apuse |
Sinonime
Traduceri
care a trecut, a dispărut
Etimologie
Din apune.
Verb
- forma de participiu trecut pentru apune.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică ἄπους (apous, „fără picioare”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului apūs | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | apūs | apodēs |
Genitiv | apodis | apodum |
Dativ | apodī | apodibus |
Acuzativ | apodem | apodēs |
Ablativ | apode | apodibus |
Vocativ | apūs | apodēs |