transfigura

română

Etimologie

Din franceză transfigurer < latină transfigurare.

Pronunție

• AFI: /tran.sfi.gu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) transfigura
Infinitiv	a (se) transfigura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) transfigurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) transfigureze
Participiu	transfigurat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; (p.ext.) a (se) transforma.

Cuvinte derivate

• transfigurare
• transfigurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online