transfigura
română
Etimologie
Din franceză transfigurer < latină transfigurare.
Pronunție
- AFI: /tran.sfi.gu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) transfigura | |
| Infinitiv | a (se) transfigura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) transfigurez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) transfigureze |
| Participiu | transfigurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; (p.ext.) a (se) transforma.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online