transmutație

română

Etimologie

Din franceză transmutation < latină transmutatio.

Pronunție

• AFI: /trans.mu'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului transmutație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transmutație	transmutații
Articulat	transmutația	transmutațiile
Genitiv-Dativ	transmutației	transmutațiilor
Vocativ	transmutație	transmutațiilor

1. transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare.
2. (p.gener.) schimbare, transformare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online