treiera

română

Variante

• triera

Etimologie

Din latină tribulāre.

Pronunție

• AFI: /tre.jeˈra/

Verb

Conjugarea verbului treiera
Infinitiv	a treiera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	treier
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să treiere
Participiu	treierat
Conjugare	I

1. a bate, separând boabele de restul plantei.

Cuvinte derivate

• treier
• treierare
• treierat
• treierător
• treieriș

Traduceri

Traduceri