trinitate

română

Etimologie

Din franceză trinité < latină trinitas, trinitatis.

Pronunție

• AFI: /tri.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului trinitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trinitate	invariabil
Articulat	trinitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	trinității	invariabil
Vocativ	trinitate	invariabil

1. (în religia creștină) treimea divină; Sfânta Treime.
2. grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online