troncănire

română

Etimologie

Din troncăni.

Pronunție

• AFI: /tron.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului troncănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troncănire	troncăniri
Articulat	troncănirea	troncănirile
Genitiv-Dativ	troncănirii	troncănirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a troncăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri