troncăni

română

Etimologie

Din tronc + sufixul -ani.

Pronunție

• AFI: /tron.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului troncăni
Infinitiv	a troncăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	troncănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să troncănească
Participiu	troncănit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul.
2. (v.tranz.) (fig.) a flecări, a trăncăni.

Cuvinte derivate

• troncănire
• troncănit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încontra

Referințe

• DEX '98 via DEX online