trota

Vezi și : troță

română

Etimologie

Din franceză trotter.

Pronunție

• AFI: /tro'ta/

Verb

Conjugarea verbului trota
Infinitiv	a trota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) trotează
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să troteze
Participiu	trotat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos și elegant.

Cuvinte derivate

• trotare

Cuvinte apropiate

• trot
• troteur

Vezi și

• trap

Traduceri

a merge la trap

catalană: trotar (català) engleză: trot (English) esperanto: troti (Esperanto) estoniană: traavima (eesti) franceză: trotter (français) germană: traben (Deutsch), trotten (Deutsch) islandeză: brokka (íslenska)

italiană: trottare (italiano) persană: یورتمه رفتن (فارسی) portugheză: trotar (português) rusă: идти рысью (русский) (idti r'is'iu) spaniolă: trotar (español) suedeză: trava (svenska) turcă: tırıs gitmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie trŭcta sau poate din trūcta. Fără dubiu înrudit cu greacă τρώκτης (tróktis).

Pronunție

• AFI: /'trɔta/

Substantiv

trota f., trote pl.

1. păstrăv

Cuvinte derivate

• trotato
• troticoltore
• troticoltura
• trotiera
• trotino

Referințe

• Treccani.it