germană

(Deutsch)

Etimologie

Din limba saxonă thraҍon < probabil de origine neerlandeză.

Pronunție

  • AFI: /'traːbn̩/
  • AFI: /'traːbən/


Verb


Conjugarea verbului
traben
Infinitiv traben
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
trabst
trabt
Indicativ imperfect trabte
Participiu perfect getrabt
Verb auxiliar sein
  1. a trota, a străbate la trap
  2. (p.ext.) a alerga, a fugi
    Der Junge trabte eilends nach Hause.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe