trupiță

română

Etimologie

Din sârbocroată trupica.

Pronunție

• AFI: /tru'pi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului trupiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trupiță	trupițe
Articulat	trupița	trupițele
Genitiv-Dativ	trupiței	trupițelor
Vocativ	trupiță	trupițelor

1. parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei.

Cuvinte derivate

• antetrupiță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• păturit
• piturat
• purtați

Referințe

• DEX '98 via DEX online