plaz
română
Etimologie
Din bulgară плаз (plaz), sârbocroată plaz.
Pronunție
- AFI: /plaz/
Substantiv
| Declinarea substantivului plaz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plaz | plazuri |
| Articulat | plazul | plazurile |
| Genitiv-Dativ | plazului | plazurilor |
| Vocativ | plazule | plazurilor |
- piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online