tufli

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /tuˈfli/

Verb

Conjugarea verbului tufli
Infinitiv	a tufli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tuflesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tuflească
Participiu	tuflit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• futil

Referințe

• DEX '98 via DEX online