pălărie
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /pə.ləˈri.e/
Substantiv
Declinarea substantivului pălărie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pălărie | pălării |
Articulat | pălăria | pălăriile |
Genitiv-Dativ | pălăriei | pălăriilor |
Vocativ | pălărie | pălăriilor |
- obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri).
- (p.anal.) partea superioară, în formă de pălărie, a unor ciuperci.
- discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele.
- abajur.
- căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online