turbulență

română

Etimologie

Din franceză turbulence < latină turbulentia.

Pronunție

• AFI: /tur.bu'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului turbulență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turbulență	turbulențe
Articulat	turbulența	turbulențele
Genitiv-Dativ	turbulenței	turbulențelor
Vocativ	turbulență	turbulențelor

1. (livr.) gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă.
2. (fiz.) stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online