unul

română

Din unu, una.

(pron.nehot.) (ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului)
Să cântăm una de jale
(pron.nehot.) (în alternanță cu „altul” sau cu sine însuși)
Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos
(pron.nehot.) (în corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate)
Își luară ziua bună unul de la altul
(pron.nehot.) cineva; oarecare.
(pron.nehot.) (cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite)
Deveni una din cele mai frumoase provincii
(pron.nehot.) (cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană)
Unu', Iorgu Badea
(pron.nehot.) (în alternanță cu „altul”) primul, întâiul.
(pron.nehot.) (la pl.) o parte din...
(pron.nehot.) (adjectival) niște, anumiți.
(pron.nehot.) (cu formă feminină și valoare neutră) ceva.
A-și pune una în gând.

Asta-i încă una! sau asta încă-i una! = exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută)
(Cu) una cu alta = compensându-se (împreună)