urâciune

română

Variante

• uriciune

Etimologie

Din a urî + sufixul -ciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului urâciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urâciune	urâciuni
Articulat	urâciunea	urâciunile
Genitiv-Dativ	urâciunii	urâciunilor
Vocativ	urâciune	urâciunilor

1. ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură.
2. (înv. și reg.) urâțenie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceaunuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online