urî
Etimologie
Din latină *horrire (= horrere, horrescere).
Pronunție
- AFI: /u'rɨ/
Verb
Conjugarea verbului (se) urî | |
Infinitiv | a (se) urî |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) urăsc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) urască |
Participiu | urât |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva.
- (v.refl. impers.) (construit cu dativul) a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască
Traduceri
a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie)
|
|