urătoare
română
Etimologie
Din urător.
Pronunție
- AFI: /u.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului urătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urătoare | urătoare |
| Articulat | urătoarea | urătoarele |
| Genitiv-Dativ | urătoarei | urătoarelor |
| Vocativ | urătoareo | urătoarelor |
- colindătoare (care urează).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online