urător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /u.rə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului urător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urător | urători |
| Articulat | urătorul | urătorii |
| Genitiv-Dativ | urătorului | urătorilor |
| Vocativ | urătorule | urătorilor |
- colindător (care urează).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online