Etimologie

Din a ura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /u.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
urător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urător urători
Articulat urătorul urătorii
Genitiv-Dativ urătorului urătorilor
Vocativ urătorule urătorilor
  1. colindător (care urează).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe