vântui

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului vântui
Infinitiv	a vântui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vântuiască
Participiu	vântuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre vânt) a sufla cu putere, vijelios.
2. (v.tranz.) (în superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) a face pe cineva să înnebunească sau să ologească.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online