vântuire

română

Etimologie

Din vântui.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vântuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vântuire	vântuiri
Articulat	vântuirea	vântuirile
Genitiv-Dativ	vântuirii	vântuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vântui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri