vânturare

română

Etimologie

Din vântura.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vânturare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânturare	vânturări
Articulat	vânturarea	vânturările
Genitiv-Dativ	vânturării	vânturărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vântura și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri