vârfui

română

Etimologie

Din vârf + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /vɨr.fu'i/

Verb

Conjugarea verbului vârfui
Infinitiv	a vârfui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vârfuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vârfuiască
Participiu	vârfuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face vârf unei grămezi.
2. (v.tranz.) a umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi.
3. (v.tranz.) (fig.) (despre munți, culmi etc.) a-și înălța, a-și profila vârful.

Cuvinte derivate

• vârfuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online