română

Etimologie

Din vârtejui.

Pronunție

  • AFI: /vɨr.te.ʒu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vârtejuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vârtejuire vârtejuiri
Articulat vârtejuirea vârtejuirile
Genitiv-Dativ vârtejuirii vârtejuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vârtejui și rezultatul ei.


Traduceri