vârtejuire

română

Etimologie

Din vârtejui.

Pronunție

• AFI: /vɨr.te.ʒu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vârtejuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vârtejuire	vârtejuiri
Articulat	vârtejuirea	vârtejuirile
Genitiv-Dativ	vârtejuirii	vârtejuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vârtejui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri