vérité
 Vezi și : verite, verité
|
(français)
Etimologie
Din franceză medie verité, care provine din franceză veche verité < latină vēritās, vēritātem („adevăr, veritate”).
O formă moștenită în franceză veche verté a existat și o dată. Confer engleză verity.
Pronunție
- AFI: /ve.ʁi.te/
Substantiv
vérité f. vérités pl.
Antonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- avérer
- véridicité
- véridique
- véridiquement
- vérifiabilité
- vérifiable
- vérificateur
- vérificatif
- vérification
- vérifier
- vérifieur
- vérissime
- véritable
- véritablement
- vrai
Expresii
- dire ses quatre vérités
- il n'y a que la vérité qui blesse
- la vérité sort de la bouche des enfants
- toute vérité n'est pas bonne à dire