veritate

română

Etimologie

Din franceză vérité < latină veritas, veritatis.

Pronunție

• AFI: /ve.ri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului veritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veritate	verități
Articulat	veritatea	veritățile
Genitiv-Dativ	verității	verităților
Vocativ	veritate	verităților

1. (rar) realitate, adevăr.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online