(français)

Etimologie

Din franceză veche verai, care provine din latină populară *vērācus < latină vērāx, din vērus („adevărat, real”), din proto-italică *wēros.

Înrudit cu catalană ver, veraç, italiană verace, occitană verai, portugheză veraz și spaniolă veraz. Confer și română adevăr

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vrai
Singular Plural
Masculin vrai vrais
Feminin vraie vraies
  1. adevărat
    Cette proposition est vraie, sera toujours vraie.
    Il n'est pas vrai qu'on l'ait maltraité.
  2. adevărat, real
    Du vrai marbre. — Un vrai diamant.
  3. adevărat, veritabil
  4. (fig.) adevărat, unic, singur
    La vraie cause, le vrai motif de son action est le désir de vous être utile.

Sinonime

Antonime

Locuțiuni

Expresii

Vezi și


Substantiv

vrai m., vrais pl.

  1. adevăr
  2. (log.) adevăr

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Adverb

vrai

  1. sincer
    Dire vrai.
  2. (p.elip.; în acest sens, ia adesea forma interogativă) (fam.) într-adevăr, cu adevărat
    Vous avez dit cela, vrai ?
    Cela est conclu, vrai ?

Sinonime

Referințe