vrai
(français)
Etimologie
Din franceză veche verai, care provine din latină populară *vērācus < latină vērāx, din vērus („adevărat, real”), din proto-italică *wēros.
Înrudit cu catalană ver, veraç, italiană verace, occitană verai, portugheză veraz și spaniolă veraz. Confer și română adevăr
Pronunție
Adjectiv
Declinarea adjectivului vrai | ||
Singular | Plural | |
Masculin | vrai | vrais |
Feminin | vraie | vraies |
- adevărat
- Cette proposition est vraie, sera toujours vraie.
- Il n'est pas vrai qu'on l'ait maltraité.
- adevărat, real
- Du vrai marbre. — Un vrai diamant.
- adevărat, veritabil
- (fig.) adevărat, unic, singur
- La vraie cause, le vrai motif de son action est le désir de vous être utile.
Sinonime
- 2: réel
Antonime
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Vezi și
Substantiv
vrai m., vrais pl.
Sinonime
- 2: (log.) vérité
Antonime
- 2: (log.) faux
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- au vrai
- à vrai dire
- à dire vrai
- démêler le vrai du faux, distinguer le vrai du faux
- parler vrai
- pour de vrai
Adverb
vrai
- sincer
- Dire vrai.
- (p.elip.; în acest sens, ia adesea forma interogativă) (fam.) într-adevăr, cu adevărat
- Vous avez dit cela, vrai ?
- Cela est conclu, vrai ?
Sinonime
- 2: vraiment