vêtir
(français)
Etimologie
Din franceză veche vestir < latină vestīre, forma de infinitiv prezent activ pentru vestiō („a îmbrăca”).
Înrudit cu catalană vestir, italiană vestire, occitană vestir, portugheză vestir, română vești și spaniolă vestir.
Pronunție
Verb
vêtir
- (v.tranz.; înv.) a îmbrăca, a înveșmânta
- Vêtir un enfant.
se vêtir
- (v.refl.; înv.) a se îmbrăca, a se înveșmânta
Sinonime
vêtir
- 1: habiller
se vêtir
- 1: s'habiller