(français)

Etimologie

Din franceză veche vestir < latină vestīre, forma de infinitiv prezent activ pentru vestiō („a îmbrăca”).

Înrudit cu catalană vestir, italiană vestire, occitană vestir, portugheză vestir, română vești și spaniolă vestir.

Pronunție


Verb

vêtir

  1. (v.tranz.; înv.) a îmbrăca, a înveșmânta
    Vêtir un enfant.

se vêtir

  1. (v.refl.; înv.) a se îmbrăca, a se înveșmânta

Sinonime

vêtir

se vêtir

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe